Statul online o viziune personală
100%
RO EN HU

Document de lucru: note/09_ordine_si_legi.md

09 · Ordine, decrete și legi care au prescris literele latine și ș/ț

Note de lucru, 27 octombrie 2026. Completează note/03_decizii_oficiale.md: aceea urmărește normele lingvistice, aceasta urmărește actele de stat care le-au făcut obligatorii.

Cum am lucrat: trei cercetări web în paralel (România 1859-1932, România 1932–azi, provinciile din afara Vechiului Regat), apoi am verificat eu pe scanări actele-cheie.

Etichete:

Răspunsul scurt: da, au existat.

  • 1860: primul act de stat care prescrie ş și ţ e ordinul lui Ion Ghica, valabil doar pentru Ministerul de Interne.
  • 1881: un decret regal din 15 mai 1881 impune regulile Academiei, inclusiv „ş și ţ... cu sedila francesă”, în toate școlile și manualele.
  • 1907: un decret regal din martie 1907 face ortografia Academiei din 1904 „oficială și obligatorie” pentru toate autoritățile, în toate publicațiile și corespondența lor.
  • 2006: virgula devine obligatorie prin act de stat abia acum, prin Legea 183/2006 și Ordinul 414/2006, și doar pentru documentele electronice ale instituțiilor publice.
  • 2021-2024: diacriticele în acte de identitate și de stare civilă sunt cerute explicit abia acum.

1. Vechiul Regat și România

DataEmitentul și actulPublicat înCe prevedeDespre ș/țSursaEtichetă
25.02.1856 și 23.10.1858Eforia Instrucțiunii Publice (Țara Românească)broșura Alfabetulŭ Românŭ cu littere romanealfabetul latin în școliconține ş, ţBoerescu p. 147, 334S
08.02.1860Ion Ghica, Ministerul de Interne: „Ordin de ḑi”Monitorul nr. 30copiștii ministerului trec la literele latineш → ş (sau ss), ц → ţ (sau ts)planșa imagini/13P✔
1859-1862Moldova—Niciun act găsit. Vîrtosu (1942, la Boerescu p. 147) pomenește o „decizie școlară din 1859”, fără text. Păcescu (1933) afirmă că „în anul 1863 se decretase introducerea alfabetului latin în cancelariile oficiale și în cărțile de școală”, fără sursă.—Boerescu p. 147; Păcescu 1933negăsit / N
25.11.1864Legea instrucțiunii—Art. 32: „Cetirea, scrierea, catehismul...”. Nu pomenește literele.—Ghibănescu 1906, p. 3S
28.10.1871Ministerul Instrucțiunii (gen. Chr. Tell), Consiliul permanent: Regulele orthographice... introduse în tote școlele de ori-quare gradubroșură, București, 1872o ortografie impusă în toate școlileconținut necunoscutcitată de N. Quintescu, Analele AR s. II, t. XXVI, p. 130, notaS
14.04.1880Academia Română, raport Maiorescu (normă, nu act de stat)Analele AR„totdéuna cu ş și ţ... sedila francesă”daplanșa imagini/05P✔
15.05.1881Decret regal, la raportul Ministerului Instrucțiunii (ministru V. A. Urechia, după tabelele de cabinet), cu avizul Consiliului permanentMonitorul Oficial nr. 35 din 17 (29) mai 1881Regele „aprobă introducerea și aplicarea în școle și în cărțile didactice a regulelor ortografiei române, adoptate de Academie”. Raportul ministrului cere ca regulile să fie declarate „obligatorie” în școli și manuale.Regula 8: „Sonurile ш și ц se vor scrie tot-déuna cu ş și ţ, adecă s și t însemnate cu sedila francesă”. În tiparul lui Densușianu, semnul arată ca o virgulă.N. Densușianu, Sistema ortografică a limbei române, 1904, p. 14 și 16. Monitorul nu l-am văzut.P✔ (prin citare de epocă)
22-23.11.1880 (vot); 27.08.1881 (Decretul regal nr. 2162)Sfântul Sinod: Regulamentul pentru revizuirea și editarea cărților bisericeștiMO nr. 140 din 25.09.1881Art. 1: retipărirea „cu litere latine și litere chirilice, după cum trebuința va cere”. În practică s-a tipărit doar cu litere latine (Orologiul Mare: tipărit în 1882-1887 după p. 664; ediția I, 1884-1887, după tabelul de la p. 666).nimicT. P. Păcescu, Boabe de grâu, 1933, p. 658, 664S
18.06.1904Ședința AcademieiAnalele AR t. XXVII, p. 28Academia decide să ceară ministerelor ca regulile din 1904 să fie aplicate în școli și în publicațiile oficiale—archive.orgP
martie 1907Decret regal, „în urma încuviințării date de Consiliul Miniștrilor”, la cererea Academiei (adresele nr. II.7.122/1904 și III.725/1906)Monitorul Oficial nr. 289 („de astăzi”, adică 27.03.1907)„ca să se declare oficială și obligatorie ortografia limbii române, astfel cum a fost stabilită... în sesiunea sa generală din Martie 1904”. Președinția Consiliului de Miniștri cere tuturor autorităților „ca noua ortografie să fie excluziv întrebuințată în toate publicațiunile și corespondențele lor” (așa, cu z, în original).Regulile din 1904: alfabet de 27 de litere, cu ş și ţ (planșa imagini/07)Analele AR s. II, t. XXIX, Dezbateri, p. 145-146 (ședința din 27.03.1907)P✔
1932Ministerul Instrucțiunii—Academia „a cerut Ministerului Instrucțiunei să decreteze ca oficială «noua ortografie»” (Ov. Densușianu). Actul nu e găsit. În 1939, Pușcariu scria că Îndreptarul „ar putea deveni un manual oficial”, deci probabil nu era.—Ov. Densușianu, Noua ortografie, 1932, p. 15; Avram 1992S / act negăsit
1953HCM nr. 3135, Consiliul de Miniștri al RPR, „pentru aprobarea noilor norme ortografice”publicarea oficială negăsită; textul apare în Mic dicționar ortografic, 1954Pct. 1: „Se suprimă litera â”. Datarea diferă: 16.09.1953 (Draica) sau „5 octombrie 1953” (HG 657/1991).—Draica, LR 2013; HG 657/1991S
1965Prezidiul Academiei—revenirea la â în român, România; niciun act de stat găsit—Avram 1992S
17.09.1991HG 657MO 204/04.10.1991Abrogă HCM 3135/1953. „Academia Română este singura în măsură să stabilească” normele.—legislatie.just.ro (LJR) 1950P
17.02.1993 și 10.03.1993Adunarea Generală, respectiv Prezidiul Academiei (al doilea act „cu acordul Ministerului Culturii şi Ministerului Învăţământului”)MO 51/08.03.1993 și MO 59/22.03.1993â și sunt: documentele oficiale trec la noua grafie până la 15.04.1993; școlile treptat, „începând cu clasa I”nu privește ș/țLJR 92723, 92726P
1991Constituția, art. 13—„În România, limba oficială este limba română.” Nu pomenește alfabetul.—cdep.roP
2001Legea 752/2001 privind Academia, art. 8 alin. (1) lit. b)MO 843/28.12.2001; republicată MO 299/07.05.2009Academia „stabileşte regulile ortografice obligatorii”indirect, prin DOOMLJR 33006, 105508P
06-07.10.2003Institutul de Lingvistică al Academiei (normă, nu act de stat)scrisoare„cu un semn asemănător virgulei... şi nu cu sedilă”virgulănote/03P✔
2004Legea 500/2004, art. 1 alin. (1)MO 1067/17.11.2004Textele de interes public trebuie să fie corecte, inclusiv ortografic, „conform normelor academice în vigoare”indirectLJR 56721P
16.05.2006Legea 183/2006 „privind utilizarea codificării standardizate a setului de caractere în documentele în formă electronică”MO 443/23.05.2006; în vigoare de la 23.05.2007Autoritățile, instituțiile publice și notarii trebuie să folosească „codificarea standardizată a setului de caractere româneşti şi tastatura standard românească”. Amendă: 3.000-5.000 lei.Nu numește literele. Trimite la un ordin al ministerului.LJR 71963P
25.09.2006Ordinul 414/2006, ministrul comunicațiilorMO 842/12.10.2006setul de caractere „definit în DOOM”Ș ș Ț ț = U+0218-021B, cu virgulăsecarica.ro (PDF); LJR 75892. Ironie: pe LJR, anexa afișează literele cu sedilă lângă codurile pentru virgulă.P
2015Legea 163/2015 (standardizare), art. 6MO 470/30.06.2015Standardele sunt voluntare. Devin obligatorii doar dacă le impune o reglementare.explică de ce standardul ASRO n-a fost suficient și a fost nevoie de Ordinul 414legeaz.netS
2021HG 295/2021, actele de identitateMO 312/29.03.2021Datele „sunt înscrise cu caracterele alfabetului latin extins, cu diacritice”. Cartea de identitate se tipărește cu „codificarea standardizată a setului de caractere românești”.daLJR 240117, 240116P
2022Legea 119/1996 (stare civilă), art. 5 alin. (3), modificat prin Legea 105/2022—actele de stare civilă se întocmesc „în limba română, folosindu-se alfabetul latin extins”daLJR 138127P
2024HG 255/2024, Normele metodologice de stare civilăMO 269/29.03.2024Art. 36 lit. f): rubricile se completează „cu folosirea diacriticelor”daLJR 280598P
2022 și 2026inițiative parlamentare—Proiectul anunțat de deputata A. Gavrilă (2022) pentru diacritice obligatorii nu apare ca înregistrat. L72/2026 (care ar fi eliminat cuvântul „obligatorii” din Legea 752/2001) a fost retras pe 09.02.2026.—HotNews; cdep.roS

2. În afara Vechiului Regat

TeritoriuData și actulCe prevedeDespre ș/țSursaEtichetă
Imperiul AustriacIV.1860, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii: ordin către provinciicere un aviz despre „Regelung der romanischen Orthographie mit lateinischen Schriftzeichen”. De aici comisiile de la Sibiu, Timișoara și Cernăuți.—Pester Lloyd, 21.10.1860S
Ungaria; Voivodina și Banat; Transilvania23.07.1860; 9.07 și 21.08.1860; 14.07.1860: ordine ale Ministerului Justițieiîn instanțe, pentru română și ruteană, se folosesc „der lateinischen Buchstaben”—Gerichtshalle, 6.08.1860; Die Presse, 7.09.1860P (retipărit în presă); Transilvania S
Transilvania după 1860ortografia lui Cipariu (adoptată la Sibiu)„Ortografi'a de noi adoptata, in locu semneloru de in alte sisteme ortografice, pr. cedilele sub c, d, t, s... [are] numai semnele accenteloru”. Cipariu mai scrie: „d, t, s, cu cedile, suntu combinatiuni luate dein ortografi'a lui P. Maioru”.fără ş, ţ: se scria si, tiCipariu, Principia de limba si de scriptura, ed. II, Blaj, 1866 (archive.org, textul OCR)P✔
Transilvania, 1889-189021.12.1889: comitetul ASTREI (președinte G. Barițiu), hotărârea nr. 161revista Transilvania „va fi scrisŭ după ortografia stabilită de Academia română”, de la nr. 1/1890revin ş și ţ (în revista ASTREI; alte publicații neverificate)Transilvania, anul XXI, nr. 1, 1890, p. 29-32 (BCU Cluj)P✔
Bucovina1860, comisia de la Cernăuți (ortografia Pumnul)Cipariu: Pumnul „pre la a. 1860... a inceputu a pune cedile la d, t, s”. Gh. Moldoveanu afirmă că scrierea latină devine oficială în Bucovina „abia în 1869”, fără act.bară deasupra: s̄, t̄ (Pumnul, Grammatik, 1864, p. 8 ✔); Cipariu le numește „cedile”Cipariu 1866 ✔; Pumnul 1864 ✔; MoldoveanuP✔ / S
UngariaLegea XLIV/1868 a naționalitățilornimic despre alfabet—net.jogtar.huP
Basarabia25-28.05.1917, Congresul învățătorilor moldovenialfabetul latin „va fi întrebuinţat în cărţile didactice cât şi în scris”—Bessarabskaia jizn', 30.05.1917S
RASS Moldovenească1932 (2 sau 3 februarie): Biroul Comitetului regional al PC(b)U, „Despre alfabetul moldovenesc latinizat”. 27.02.1938 și 19.05.1938 (Prezidiul CEC): revenirea „la alfabetul rus începând cu data de 1 iunie 1938”latinizare, apoi chirilizaregramatica lui Madan (1932) are „Șș ... Țț”Băieșu 2008; Cotelnic 2017S
RSS Moldovenească10.02.1941, Sovietul Suprem: lege „Cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la alfabetul latin la alfabetul rus”chirilica—citată în art. 3 al Legii 3462-XIS
RSS Moldovenească31.08.1989, Legea nr. 3462-XI „cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină”Art. 2: „A aproba alfabetul limbii moldoveneşti: ... S s "se", Ş ş "şe", T t "te", Ţ ţ "ţe" ...”Literele sunt prescrise prin lege. Forma semnului din originalul tipărit (Veștile nr. 9, art. 214) e neverificată; textul digital e codat cu sedilă.legis.md, doc_id 96067P
RSS Moldovenească31.08.1989, Legea 3464-XI (art. 70 din Constituție); 1.09.1989, Legea 3465-XI, art. 1limba de stat „funcţionează pe baza grafiei latine”—CEFAN; legis.md 136167P
Republica MoldovaConstituția din 1994, art. 13(1); Legea 52/2023; HCC nr. 8 din 11.03.2024„...funcționând pe baza grafiei latine”. Legea 52/2023 declarase desuet textul, dar CC a declarat neconstituțională prevederea, așa că textul rămâne.—legis.md 145723; CEFANP / S
TransnistriaLegea RM nr. 173/2005, art. 6(2): „limba română, în baza grafiei latine”——legis.md 142463P
Transnistria (PMR)08.09.1992, legea limbilor, art. 6«Письменной формой выражения молдавского языка... является исконный кириллический алфавит. Навязывание молдавскому языку латинского алфавита влечет за собой ответственность» (forma scrisă a limbii moldovenești este chirilica; impunerea alfabetului latin atrage răspunderea)—CEFAN (textul rus)P (transcriere)
Republica Moldovaact sau standard pentru ș/ț cu virgulănegăsit. Singurul act academic găsit (AȘM, 2016) privește doar â și sunt.——negăsit

3. Ce reiese

  1. Statul a prescris ş și ţ în trei pași.
    • 1860: un minister (Ghica, Interne).
    • 1881: școlile și manualele, prin decret regal.
    • 1907: toate autoritățile, prin decret regal la cererea Academiei. Pe hârtie, sedila franceză a fost singura formă prescrisă. Totuși, chiar în tipăriturile care citau regula (Densușianu 1904), semnul arăta ca o virgulă, la fel ca desenul Academiei din 1895.
  2. Virgula a devenit obligație legală abia în 2006, printr-un ordin al ministrului comunicațiilor. Ordinul se bazează pe o lege despre codificarea caracterelor în calculator, nu pe una despre limbă. Pentru scrisul obișnuit, obligația vine indirect: Legea 752/2001 spune că Academia stabilește „regulile ortografice obligatorii”, iar DOOM cere virgula.
  3. „Ordinul Urechia din 1862” (din postarea de pe Facebook) are probabil o explicație. Nu există niciun act din 1862. În schimb, Urechia era ministrul Instrucțiunii la decretul din 15 mai 1881, care a impus ortografia Academiei în școli. E foarte probabil o confuzie între cele două. Ipoteză, nu dovadă.
  4. În Moldova nu am găsit niciun act de trecere (1859-1863), deși mai multe surse afirmă că a existat unul.
  5. Ardealul a primit literele latine prin ordine ale Vienei (1860), dar fără ş și ţ. Ortografia lui Cipariu, adoptată atunci, renunța explicit la „cedilele sub c, d, t, s”. Locul unde s-au născut ş și ţ le-a abandonat aproape trei decenii: revista ASTREI, Transilvania, revine la ele abia din ianuarie 1890 ✔. Cipariu însuși recunoaște că ele vin din „ortografi'a lui P. Maioru”.
  6. Basarabia este singurul caz în care o lege numește literele una câte una: „Ş ş "şe"”, „Ţ ţ "ţe"” (1989). În Transnistria, „impunerea” alfabetului latin atrage chiar răspunderea legală (1992).
  7. Actele de identitate: cerința explicită de diacritice apare abia în 2021 (cartea de identitate) și 2024 (starea civilă).

4. Rămâne deschis

Surse principale