Document de lucru: note/05_unicitate_identitate.md

05 · E unic semnul? A fost o decizie de identitate?

Note de lucru, 27 octombrie 2026, din cercetarea web.

Etichete de încredere:

• [P] confirmat în sursa primară
• [S] sursă secundară
• [N] neverificat
• [C] surse contradictorii

A. Mai există ș/ț cu virgulă în alte limbi?

Ş-ul turcesc vine din ş-ul românesc

Comisia alfabetului turc din 1928 (Elifbâ Raporu) spune explicit că a luat ş din română:

„taramalı 'ö', 'ü' Almanca ve Macarcadan; 'ş' Romenceden; 'ñ' de İspanyolcadan alınmıştır”

Traducere: „ö și ü au fost luate din germană și maghiară; ş din română; ñ din spaniolă”. [P, prin transcrierea integrală în M. Koca, „Harf Devrimine Giden Yolda Bir Kilometre Taşı: Elifba Raporu”, ODÜSOBİAD 11(2), 2021, doi:10.48146/odusobiad.879573] https://dergipark.org.tr/tr/download/article-file/1574850

• ✔ Am verificat eu textul (PDF cu strat de text, 30 de pagini):
  • Fraza „„ş” Romenceden ... alınmıştır” e la p. 732 a revistei.
  • Pe p. 734: „Bu husûsta Romanyalıların usûlüne tebâ'iyyet edilmiştir”, adică „în această privință s-a urmat metoda românilor”. Pasajul se referă la descompunerea literelor cu semn: un nume scris cu „ş” în presa românească apare ca „sh” în ziarele românești de limbă franceză, de exemplu Ştirbei → Shtirbei.
• Raportul spune și că ş se folosea „la români și la turcii din Uniunea Sovietică, în afară de azeri” (Koca, p. 729 și 732). Litera exista deci în scrierile turcice, dar comisia indică româna ca sursă. (Corectat pe 30.10: cuvântul „sedilli” nu se referă aici la turcii sovietici, ci la descrierea lui ş și ç turcesc, Koca p. 731.)
• Comisia numește litera „sedilli” (cu sedilă). În 1928 nimeni nu făcea distincția virgulă/sedilă.
• ✔ Pe original (30.10): Elifbâ Raporu, Istanbul, Devlet Matbaası, 1928 (scanare İSAM, http://isamveri.org/pdfrisaleosm/R156057.pdf), p. XXVI: ş și ç „işâretli olarak alttan sedilli”; „ş Romenceden ... alınmıştır”. În tabelul de la p. XXIX, rândul „Romence” are ş (cu sedilă), ḑ și ţ cu punct dedesubt: tipografia din Istanbul nu avea literele românești.
• ✔ Legea nr. 1353 (1.11.1928), Resmî Gazete nr. 1030, 3.11.1928, p. 6001-6003 (https://www.resmigazete.gov.tr/arsiv/1030.pdf): tabelul anexat dă Ş ş cu sedilă lipită, la tipar și în scris. N-am găsit o perioadă în care turcii să fi folosit întâi virgula; în actele oficiale, sedila e de la început. Forma de virgulă apare în tiparul turcesc doar ca variantă de font (ziarul turcesc din 1998 citat de Olanda, WG 3 N441, p. 3).
• ✔ Metoda românească pentru telegrame (raportul original, p. XXX; Koca, p. 734-735): „Bu husûsta Romanyalıların usûlüne tebâ'iyyet edilmiştir” (în această privință s-a urmat metoda românilor). Un nume scris cu ş în presa în limba română apare cu „sh” în ziarele în limba franceză din România: „ştirbei” → „Shtirbei (y)”. De aici „sh = ş”, „ch = ç” pentru telegraf. Comisia a preluat deci de la români și litera, și felul de a o scrie fără semn.
• Nota 5 a lui Koca (p. 734), care face din Știrbei numele dinastiei Regatului României, e greșită: Știrbei e o familie boierească (Barbu Știrbey, prim-ministru în 1927).
• Traducerea automată în română a articolului lui Koca pierde literele turcești și arabe dintre ghilimele (de pildă, „„” din română” în loc de „ş din română”) și citește „Shtirbei” ca „Stirbey”. Pentru citate trebuie folosit textul turcesc.
• ✔ Presa (30.10), pe imagine: în Hâkimiyet-i Milliye din 21.09.1928, coloanele cu litere latine au, în textul mărunt, un semn mic, aparent desprins sub ş, iar în antet unul lipit. În Milliyet din 4.01.1929, titlul „Neşet” are semnul desprins și un „Ö” dintr-alt font, iar titlul „Ateş” are sedila lipită. Formele s-au amestecat deci în tipar chiar din primele luni, după fontul fiecărei tipografii, deși actele oficiale spuneau „sedilli”. Rezoluția scanărilor e limitată.
• ✔ La noi, în aceleași zile (30.10), pe imagine: Monitorul Comunal al Municipiului București, nr. 45, 4.11.1928 (a doua zi după legea turcă), p. 1. În antet, semnul de sub Ș din „BUCUREȘTI” e gros și desprins de literă; în text („cunoştinţa”, „ţine”), ş și ţ au un cârlig mic, lipit. Deci în 1928 nici la noi forma nu era fixată: același număr din foaia oficială a Primăriei folosește ambele forme, după font. Turcii au luat litera, iar numele „sedilă” era același în ambele limbi (venea din franceză). Diferența: legea turcă a fixat forma cu sedila lipită, iar la noi forma n-a fost lămurită până în 2003. Figura povestea/img/monitorul_bucuresti_1928-11-04.jpg.

Verdict

Rezerve la caracterul unic al perechii ș + ț:

• Găgăuza are perechea ş + ţ, dar oficial cu sedilă, iar ţ e luat după model românesc.
• Livoniana are ț cu virgulă, dar nu și ș.
• Latgaliana siberiană le-ar fi avut pe amândouă, dar e dispărută și neverificat.

B. A fost o decizie de identitate?

Ce spun sursele

1. Maria Lőrinczi, Lineamenti di storia grafematica della lingua romena [P]. https://people.unica.it/mlorinczi/files/2008/04/grafrom2a.pdf
   • Principiul etimologic „mirava a far risaltare la 'sostanza latina' del romeno”. Lőrinczi notează și respingerea „hainei străine” (veste straniera) a chirilicii și a grafiilor după model maghiar sau german.
   • „Con le prime ortografie etimologizzanti si volle suggerire che tale sarebbe stato il modo di scrivere dei Romeni se essi avessero ininterrottamente conservato l'uso dell'alfabeto latino dall'antichità in poi.”
2. Huțanu 2003, despre Maior [P]. https://www.diacronia.ro/indexing/details/A3628/pdf
   • Sunetele fără literă latină „nu trebuie notate prin litere create (aşa cum face, de exemplu, Gheorghe Şincai), ci trebuie folosite semne diacritice, utilizându-se, în consecinţă, litere latine”.
   • Maior scria [ț] în trei feluri, după etimologie: tie, puçin, ţéra. Asta confirmă și planșa imagini/03_....
3. Draica 2014 [P]. https://www.diacronia.ro/indexing/details/A22339/pdf
   • Ideile lui Maior „militau pentru demonstrarea latinităţii limbii române şi cu ajutorul ortografiei”. Maior „propunea folosirea sedilelor”.
4. Dragomirescu 2012 [P]. https://www.diacronia.ro/indexing/details/A20739/pdf
   • Chirilica „masca latinitatea şi relaţia dintre limba română şi limbile romanice occidentale”.
5. Cosma 2025, Anuarul Institutului de Istorie Cluj [P]. https://historica-cluj.ro/wp-content/uploads/2025/11/22_ANUAR-HISTORICA_2025_Cosma.pdf
   • Ideea romanității a fost transferată „intenționat” în lupta pentru alfabetul latin.
   • În Transilvania, alternativa curentă era ortografia maghiară: Avram Iancu scria românește „cu ortografie maghiară (si, colpozse)”.
   • Etimologiștii radicali, ca Papiu Ilarian, evitau cu totul ș și ț: scriau si, multi, puçìnu.
6. Legea RSSM nr. 3462 din 31.08.1989, revenirea la grafia latină [P]. https://axl.cefan.ulaval.ca/europe/moldavie-loi-1989_alphabet.htm
   • Argumentul legii: limba e un „idiom de origine şi structură romanică”.
7. Contrapunct: Frithjof Wöhrmann (LMU München), „Romanian Transitional Alphabets: A Critical Reevaluation”, rezumat LSRL 49 [P]. Anul (probabil 2019) nu e scris în document. https://linguistics.uga.edu/sites/default/files/LSRL49-abstracts/WOHRMANN_11.pdf
   • Deceniile din jurul lui 1848 au fost „re-framed at least since the 1960s into a 'national awakening'”.
   • Trecerea la alfabetul latin n-a fost un marș liniar. Au contat și influența franceză, revoluția și inerția Bisericii.
8. Titu Maiorescu (1866) discută „sedilele sub t, d și s” [S, via https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98]. Afirmația că le-ar fi găsit „urâte” nu e verificată (parafrază, nu citat). Totuși le-a susținut, prin principiul „literei vechi + mică adăogire grafică”; vezi 01_surse_locale.md.
9. Scrisoarea Institutului de Lingvistică din 2003 (Marius Sala) e strict normativă: „cu un semn asemănător virgulei... şi nu cu sedilă”, fără argument identitar [P].
10. Michael Everson (Unicode, 05.07.2013): „I supported the Romanian disunification of their letters from the Turkish ones” [P]. https://unicode.org/mail-arch/unicode-ml/y2013-m07/0025.html

Ce n-a găsit nimeni

• Nicio propunere din secolul XIX pentru š/č în stil ceh.
• Nicio declarație a Academiei care să prezinte virgula ca marcă de identitate.
• Teza „sedila e turcească, virgula e a noastră” circulă popular, dar fără sursă academică.

Evaluarea acestei piste

Neverificat

• Datele exacte de adopție pentru limbile turcice și albaneză.
• Latgaliana siberiană.
• Când a devenit dominantă virgula în tipografia românească.