Ez a kutatás csak román nyelven olvasható.

Document de lucru: note/04_virgula_vs_sedila.md

04 · Virgulă sau sedilă: tipografie, standarde, legi (1819 → azi)

Note de lucru, 27 octombrie 2026, din cercetarea web.

Etichete de încredere:

Punctele marcate ✔ le-am verificat eu direct; vezi secțiunea „Verificări proprii” de la final.


Pe scurt


Cronologie

1. Înainte de calculatoare: ambele forme, fără regulă

2. Calculatoarele adoptă sedila (anii 1980-1990)

3. România cere separarea (1997-2001)

4. Academia confirmă (2003)

5. Normă administrativă (2006)

6. Producătorii de software se aliniază (2007-2010)


Cine a decis forma cu virgulă? (răspunsul acestei piste)

  1. Standardizatorii români (IRS, apoi ASRO), între 1997 și 2001. Ca organism național de standardizare, au cerut în comitetele ISO și Unicode separarea literelor românești de cele turcești, împotriva obiecțiilor Olandei, Suediei și SUA. Persoane numite în documente: Alexandrina Stătescu (IRS, 1997), Aurora Toia (ASRO, 1999), Dan Matei și Mihaela Anghelescu (ASRO, 2003-2004). Michael Everson a fost editorul internațional care i-a susținut.
  2. Academia Română, prin Institutul de Lingvistică, în octombrie 2003 (acad. Marius Sala). A dat girul științific la cererea explicită a standardizatorilor, care aveau nevoie de el ca să-i oblige pe producătorii de fonturi.
  3. Statul, prin Ordinul MCTI 414/2006, obligatoriu pentru autorități, instituții publice și notari.
  4. Unicode și producătorii (Microsoft 2007, Linux 2008, Wikipedia RO 2010) au aplicat apoi regula.

De ce au durat negocierile (din documentele din 1997-1999)

  1. Caracter sau formă de literă? Pentru ceilalți, sedila și virgula erau același semn, desenat diferit de la un font la altul („commadilla below”). Principiul standardelor e să codifice caractere, nu forme.
  2. Costul schimbării: date vechi codate cu sedilă (ISO 8859-2) și sisteme construite pe standardele existente, ca registrul olandez al populației. Suedia propunea o notă sau o modificare în 8859-2; SUA cereau dovada unei nevoi de piață.
  3. Practica românească nu era consecventă, iar o regulă scrisă lipsea. Chiar WG 2 o recunoaște în 1998: distincția „has not always been consistently adopted in printed material”. De aceea standardizatorii au cerut în 2003 textul Academiei.
  4. Procedura ISO: voturi pe etape (PDAM, FPDAM, propunere de proiect nou), reuniuni de două ori pe an, plângeri la forul superior (JTC 1). În 1998, IRS a fost înlocuit de ASRO ca organism național.

Rămâne deschis


Verificări proprii