Capitolul 7 din 8 · De la idee la funcționare~4 minute
36 de luni, cinci etape și la capătul fiecăreia o întrebare cinstită: merge sau nu?
Cred că un sistem de design nu se face dintr-o dată și nu se impune înainte să existe. Se construiește puțin câte puțin, se încearcă pe servicii reale și se extinde doar dacă dovezile arată că merită.
Dovedim, apoi cerem. Instituțiile ar fi obligate să-l folosească abia după ce sistemul e stabil și a funcționat în practică.
Etapa 0 · Pregătire (lunile 0–3)
Se stabilește cine răspunde și se asigură banii. Se face un inventar al site-urilor și serviciilor existente. Se aleg două servicii-pilot și se măsoară cum funcționează înainte de orice schimbare.
Întrebarea de la final: avem bani, oameni, parteneri și date de pornire?
Etapa 1 · Primele piese (lunile 3–9)
Apar primele piese: butoane, câmpuri, mesaje de eroare, primele „rețete” (CNP, adresă, „Înainte să începeți”). Totul e testat public. Interfața de bază e disponibilă în română, maghiară și engleză.
Primul lucru vizibil pentru public, în luna 5–6: banda care te ajută să recunoști un site oficial.
Întrebarea de la final: pot fi construite cel puțin două servicii reale cu aceste piese?
Etapa 2 · Proba reală (lunile 9–18)
Cele două servicii-pilot sunt refăcute cu sistemul și măsurate din nou: termină oamenii cererea mai des? Mai repede? Au nevoie de mai puțin ajutor? Se fac cel puțin 30 de sesiuni de testare cu persoane cu dizabilități.
Întrebarea de la final: e mai bine, fără probleme grave, la un cost verificat?
Etapa 3 · Extindere (lunile 18–30)
Apare prima versiune stabilă (1.0). Un grup mic de instituții începe să folosească sistemul. Se calculează, pe baza piloților, cât ar costa adoptarea pentru primării.
Întrebarea de la final: rezultatele se repetă și în alte instituții? Echipa poate susține mai mulți utilizatori?
Etapa 4 · Decizie (lunile 30–36)
O evaluare independentă spune ce a mers și ce nu. Abia acum se decide dacă sistemul devine obligatoriu, prin ce act și cu ce finanțare.
Cât ar costa
Estimări. Trebuie validate.
| Perioada | Echipa | Cost estimat |
|---|---|---|
| Primele 9 luni | 8–10 oameni | 0,46–0,69 milioane € |
| Următoarele 9 luni | 10–13 oameni | 0,56–0,86 milioane € |
| Pe an, când e matur | 13–18 oameni | 1,08–1,80 milioane € |
Ca ordin de mărime: costul anual al unui sistem matur ar fi de aproximativ 6–9 eurocenți pentru fiecare locuitor al României (calcul propriu, la populația rezidentă de 19,04 milioane la 1 ianuarie 2026, date provizorii INS).
Ce nu intră aici: costul fiecărei instituții de a-și adapta propriile site-uri. Pentru primării, propun un fond separat, din bani europeni, plătit doar după ce o verificare independentă confirmă că adaptarea s-a făcut. Italia a procedat la fel.
Când oprim sau schimbăm direcția
Un plan cinstit spune și când se oprește. Aș opri sau aș regândi programul dacă:
- nu există cine să răspundă de cel puțin două servicii-pilot;
- rămâne o problemă gravă de accesibilitate sau de securitate nerezolvată;
- costul de adaptare e mult mai mare decât estimarea și nu se poate refolosi nimic;
- nu se pot măsura rezultatele;
- echipa nu poate întreține ce a publicat.
De ce nu o lege mai întâi, cu un termen fix?
Am analizat cum au procedat celelalte 26 de state membre ale Uniunii Europene. Toate țările care au făcut obligatoriu un sistem de design l-au construit mai întâi și abia apoi l-au impus. Iar pârghiile care au funcționat nu au fost amenzile, ci condițiile de finanțare și de aprobare a proiectelor IT: fără conformitate, fără bani.
De ce am scris toate acestea →
Pentru specialiști
- Etape de verificare G0–G4, cu livrabile și criterii publice. O etapă nu începe dacă cea anterioară nu și-a îndeplinit criteriile.
- Regim de adoptare: L0–L9 voluntar (piloți, pe bază de acorduri); L9–L18 recomandat pentru proiectele noi eligibile; după G2, analiză juridică pentru criteriile de finanțare și avizare; după G3, clauză-tip în achiziții și fondul de adoptare; după G4, un posibil cadru normativ (cerințe minime într-o anexă, termene care curg de la publicarea fiecărei versiuni, drept la feedback cu termen de răspuns).
- Ipoteza de cost: 55.000–65.000 € pe an pentru un post echivalent normă întreagă. Totalurile sunt suma exactă a intervalelor pe linii (echipă, program universitar, testare cu utilizatori, localizare, infrastructură, juridic și comunicare).
- Formula fondului de adoptare: Σ (instituții eligibile pe categorie × cost standard validat în piloți) + verificare independentă + rezervă de risc. Numărul de autorități finanțate se stabilește după calcul.
- Indicatori principali: rata de finalizare, timpul până la finalizare (nu acceptăm timpi mai mici dacă abandonul crește), nevoia de asistență, accesibilitatea reală, costul pe tranzacție, reutilizarea.
- Surse de finanțare posibile: bugetul ADR (nucleul), Instrumentul de sprijin tehnic al UE, PoCIDIF și cadrul financiar 2028–2034, Digital Europe.
- Comparație: Slovacia, Ungaria și Portugalia au acte cu forță de lege; Italia a legat 400 de milioane € din PNRR de verificarea conformității; Germania își păstrează standardul KERN voluntar.
Pe ce mă bazez
Trimiterile duc la versiunile publice ale documentelor mele de cercetare; numărul secțiunii (§) duce direct la paragraful citat.
| Afirmație | Document | Unde |
|---|---|---|
| Etapele, punctele de verificare, livrabilele | Propunerea completă | §12 |
| Criteriile de oprire | Propunerea completă | §12.1 |
| Bugetul, echipa, fondul de adoptare | Propunerea completă | §14 |
| Regimul de adoptare | Propunerea completă | §13.1 |
| Indicatorii | Propunerea completă | §15 |
| Toate statele au construit înainte să impună; pârghiile care funcționează | Legile statelor UE | §1 (punctele 5–7) |
| Italia: 400 mil. € PNRR, plătite după verificare | Legile statelor UE | §1, §3.4 |
| 6–9 eurocenți pe locuitor | Calcul propriu: 1,08–1,80 mil. € / 19,04 mil. locuitori | INS, comunicatul nr. 212 din 28.08.2026 (date provizorii) |