Cercetare · Alegerea fontului

Alegerea fontului: criterii pentru un font corect și util

Această cercetare arată după ce criterii ar trebui ales fontul unui sistem de design al statului român. Situația descrisă este cea din 22 octombrie 2026. Găsești aici:

• ce spun studiile și standardele despre lizibilitate;
• ce fonturi folosesc alte state;
• ce limbi trebuie să acopere fontul în România;
• cum se descurcă fonturile cu licență liberă la fiecare criteriu, cu mostre desenate direct din fișierele lor.

0. Rezumat în opt puncte

1. Nu există un singur font „cel mai lizibil”. Studiile arată ce trăsături ajută:
   • litere mici destul de înalte;
   • forme deschise;
   • litere destul de late, cu spațiu între ele;
   • caractere ușor de deosebit.
2. Caracterele care se confundă cel mai ușor sunt I mare, l mic și cifra 1, apoi O mare, cifra 0 și o mic. Standardul german de lizibilitate DIN 1450 și ghidul de accesibilitate al guvernului american cer ca ele să se deosebească.
3. Fonturile „pentru dislexie” nu ajută. Ajută spațierea mai mare, iar utilizatorul trebuie să o poată mări.
4. În România, fontul trebuie să scrie corect multe limbi. Statul aplică Carta limbilor regionale sau minoritare pentru 20 de limbi, cu alfabet latin, chirilic, grecesc, armean și ebraic. Asta elimină majoritatea fonturilor prezentate ca „foarte lizibile”, inclusiv Sora, fontul folosit de ROeID.
5. Fontul propriu are un preț. Statele care și-au făcut un font propriu nu îl pot da furnizorilor și partenerilor, iar aceștia ajung la Arial. Sistemele noi aleg fonturi cu licență liberă.
6. Fontul se găzduiește pe serverele statului, nu se încarcă de la Google.
7. Dintre fonturile verificate, Source Sans 3 și IBM Plex Sans îndeplinesc cel mai bine criteriile. Alegerea finală ar trebui făcută împreună cu Secretariatul General al Guvernului (SGG), după un test scurt cu oameni.
8. Secțiunea 5 adună criteriile într-o listă care se poate folosi la orice alegere de font.

1. Ce spun studiile și standardele

1.1 Caracterele ușor de confundat

Standardul german DIN 1450 cere să fie evitate caracterele ușor de confundat și numește I, l, 1 și O, 0. Ghidul de accesibilitate al guvernului american (digital.gov) spune: „I, l și 1 sunt distincte. 0 și O sunt distincte.” O analiză a studiilor despre litere confundate adaugă și alte perechi: rn și m, cl și d, B și 8, 5 și S. Într-unul dintre studiile citate acolo, cifra 1 desenată cu „steag” și bază a fost recunoscută corect în 97% din cazuri, față de 43% fără bază.

Perechile I/l/1 și O/0 sunt cele asupra cărora standardele și ghidurile sunt de acord. Studii făcute direct pe interfețe sunt însă puține.

Deosebirea contează cel mai mult în coduri: CNP, IBAN, CUI, numere de dosar, numere de înmatriculare, coduri de confirmare. Acolo, cine citește nu poate ghici din context. Mai e un caz specific României: litera ucraineană І arată identic cu I latin. Un I cu serife ajută deci și în textul chirilic.

1.2 Literele mici înalte

La aceeași mărime de font, unele fonturi par cu 20–30% mai mari decât altele. Motivul este înălțimea literelor mici (în tipografie, „înălțimea x”). O analiză a 1.049 de fonturi a găsit-o între 0,28 și 0,58 din mărimea fontului. Mărimea fontului singură nu spune deci cât de mare se vede textul. O înălțime x mai mare ajută recunoașterea literelor.

1.3 Forme deschise, litere late, spațiu între litere

• Forme deschise. Fonturile cu forme deschise (a, c, e, s) se citesc mai repede dintr-o privire decât cele cu forme închise. Așa arată un studiu MIT despre citirea pe ecranele din mașină și o comparație a opt fonturi fără serife. Ghidurile bazate pe DIN 1450 consideră Arial și Helvetica „mai puțin potrivite”, pentru că au forme închise.
• Litere late și spațiu între ele. Ajută oamenii cu vedere slabă: într-un studiu pe 20 de persoane cu degenerescență maculară, cu vârsta medie de 84 de ani, acuitatea de citire a crescut.
• Literele groase ajută doar la mărimi foarte mici. Literele foarte subțiri și cele foarte groase îngreunează recunoașterea.

1.4 Dislexia

Studiile pe fonturile OpenDyslexic și Dyslexie nu au găsit niciun câștig la viteză sau la acuratețe. La Dyslexie, micul avantaj a dispărut când spațierea a fost egalizată: ajuta spațierea, nu forma literelor. Spațierea mai mare a ajutat copiii cu dislexie și în alte studii.

1.5 Atkinson Hyperlegible și Luciole

Atkinson Hyperlegible a fost făcut de Braille Institute pentru oamenii cu vedere slabă. Deosebește foarte bine literele, dar nu are un studiu publicat despre viteza sau acuratețea citirii.

Luciole a fost testat pe 145 de cititori, dintre care 73 cu vedere slabă. Aproximativ jumătate dintre cei cu vedere slabă l-au preferat, dar câștigul măsurat a fost mic. Licența fonturilor de text este CC BY 4.0, nu o licență pentru fonturi.

1.6 Fiecare om citește diferit

Un studiu pe 352 de adulți și 16 fonturi a arătat că fiecare om citește cu 35% mai repede în fontul lui cel mai rapid decât în cel mai lent. Fontul cel mai rapid diferea de la om la om. 73% dintre participanți au crezut greșit că fontul preferat e și cel mai rapid. Cercetătorii în lizibilitate recomandă de aceea trăsături ale fontului, nu un anumit font, iar utilizatorul ar trebui să-și poată alege fontul.

1.7 Ce cer regulile de accesibilitate

WCAG, ghidul internațional de accesibilitate web, nu impune niciun font și nicio mărime. Standardul european EN 301 549 urmează WCAG.

Criteriul 1.4.12 cere însă ca pagina să rămână folosibilă când utilizatorul mărește:

• distanța dintre rânduri la 1,5 din mărimea fontului;
• distanța dintre litere la 0,12;
• distanța dintre cuvinte la 0,16;
• distanța dintre paragrafe la de două ori mărimea fontului.

Asta privește fontul, dar mai ales componentele: butoanele cu înălțime fixă sunt de obicei primele care se strică.

1.8 Ce e dovedit și ce nu

2. Ce folosesc alte state

Niciun stat nu folosește Atkinson Hyperlegible ca font principal. Mai multe despre sistemele europene găsești în Sistemele de design din Europa.

3. Ce trebuie să acopere fontul în România

3.1 Limbile

3.2 Candidații, verificați

Am descărcat 22 de familii de fonturi cu licență liberă de la sursa oficială, Google Fonts, împreună cu licențele lor. Am adăugat Trebuchet MS, Verdana și Arial, pentru comparație. Apoi am verificat cu un program, caracter cu caracter, ce conține fiecare font. Datele din tabel vin din fișierele fonturilor, nu din descrieri.

Înălțimea literelor mici e dată ca parte din mărimea fontului. Toți candidații au ș și ț cu virgulă și ş și ţ cu sedilă, ca litere separate.

Ce se vede în tabel:

• Source Sans 3 are cea mai bună acoperire a limbilor, inclusiv formele bulgare și sârbe și literele θ și ʒ. Literele mici sunt însă cele mai scunde. La 18 px, textul arată cam cât Inter sau Verdana la 16 px.
• IBM Plex Sans e singurul care deosebește clar I de l fără nicio setare. Asta contează în programele în care nu poți activa variante de litere. Nu are formele sârbe și nici litera ʒ, iar cea mai groasă variantă a lui e mai subțire decât la ceilalți (700).
• Inter are I și l identice fără setări. Fiecare aplicație, de la site la Figma și Office, trebuie configurată. Nu are formele bulgare și sârbe.
• Noto Sans e foarte bun ca font de rezervă. Are fonturi-pereche pentru armeană și ebraică.
• Atkinson Hyperlegible Next nu are litere chirilice și grecești. Poate fi oferit cel mult ca opțiune „text foarte lizibil”, pe paginile cu litere latine.

4. Aspecte practice

• Găzduirea. Fontul se ține pe serverele statului, nu se încarcă de la Google Fonts. În 2022, un tribunal din München a acordat despăgubiri de 100 de euro: un site încărca fontul de la Google și trimitea astfel adresa IP a vizitatorului, fără consimțământ. Tribunalul a observat că fontul putea fi găzduit pe propriul server. E o singură decizie, de primă instanță, dar e un semnal clar. Nici argumentul vechi, că fontul e „deja în memoria browserului”, nu mai e valabil din 2020: din Chrome 86, fiecare site are memoria lui separată.
• Numele rezervat. Source Sans 3 („Source”) și IBM Plex Sans („Plex”) au licență liberă (OFL), cu nume rezervat. O versiune modificată, de exemplu una din care păstrezi doar literele necesare, trebuie redenumită. Fișierele originale se pot folosi fără restricții. Inter nu are nume rezervat.
• Ș și ț în conținut. Sistemele de publicare ar trebui să transforme automat ş și ţ cu sedilă în ș și ț cu virgulă, dar numai în textul marcat ca română, pentru că în turcă și tătară sedila e corectă.
• Limba fiecărui text se marchează în cod (lang="hu", lang="uk", lang="bg"). Doar așa apar formele corecte ale literelor bulgare și sârbe și funcționează despărțirea în silabe.
• Fonturile de rezervă se verifică și ele. Un font de rezervă fără ș și ț cu virgulă amestecă două fonturi în același cuvânt.
• Fontul telefonului sau al calculatorului nu e o soluție. Nu controlezi forma literelor, iar acoperirea limbilor diferă de la un sistem la altul. Pe Android, de exemplu, I și l arată la fel. E bun doar ca rezervă.
• Documentele Office. Nu am verificat dacă Word și PowerPoint pot activa variantele de litere. Dacă fontul trebuie să înlocuiască Trebuchet MS și în documentele instituțiilor, contează forma implicită a literelor.

5. Recomandarea: criteriile pentru un font corect și util

Un font potrivit pentru serviciile statului român ar trebui să îndeplinească toate criteriile de mai jos.

Fonturile care îndeplinesc cel mai bine criteriile:

• Source Sans 3, pentru acoperirea limbilor. Ar trebui folosit cu două opțiuni ale fontului: I cu serife peste tot și 0 tăiat în câmpurile pentru coduri. Textul de bază ar trebui să aibă cel puțin 18 px. Îl folosesc SUA, Norvegia și Finlanda.
• IBM Plex Sans, pentru literele care se deosebesc fără nicio setare. E alegerea mai sigură dacă fontul trebuie să funcționeze și în documentele instituțiilor. Îl folosește Danemarca.

În ambele cazuri, Noto Sans Armenian și Noto Sans Hebrew ar completa armeana și ebraica. Inter rămâne o variantă bună dacă potrivirea cu Comisia Europeană contează mult. Atunci ar avea nevoie de o versiune cu I și l diferite din start, pe care licența lui o permite.

Propunerea mea, Propunerea completă, cere „fonturi deschise cu ș și ț corecte” și cu caracterele limbilor minoritare. Fontul nu l-aș alege singur: alegerea ar trebui făcută împreună cu SGG, care se ocupă de identitatea vizuală a Guvernului, și verificată cu oameni.

6. Ce nu am putut confirma

• Valorile exacte din standardul DIN 1450. Standardul e cu plată, așa că am folosit descrieri ale lui.
• Dacă Word și PowerPoint pot activa variantele de litere (I cu serife, 0 tăiat).
• Cum arată finaliștii pe Windows, pe un monitor obișnuit (96 dpi), la 14–16 px.
• Dacă ROeID mai folosește Sora. Sursa are aproximativ trei ani.
• Formele bulgare și sârbe ale fontului Fira Sans, în fișierul de pe Google Fonts.

Surse

• DIN 1450, descris de leserlich.info: https://leserlich.info/zeichen/schriftart
• Linotype Neue Frutiger 1450, un font făcut după DIN 1450: https://www.myfonts.com/pages/linotype-neue-frutiger-1450
• digital.gov, ghidul de accesibilitate pentru designul vizual: https://digital.gov/guides/accessibility-for-teams/visual-design
• Bohm, analiza studiilor despre literele și simbolurile confundate: https://typography.guru/journal/letters-symbols-misrecognition/
• Legge și Bigelow 2011, mărimea literelor și citirea fluentă: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3428264
• Beier, Oderkerk, Bay și Larsen 2021, citirea la persoanele cu degenerescență maculară: https://thereadabilityconsortium.org/wp-content/uploads/2023/08/IDJ_2021Beier_etal.pdf
• Wallace et al. 2022, fonturi diferite pentru oameni diferiți: https://research.adobe.com/publication/towards-individuated-reading-experiences-different-fonts-increase-reading-speed-for-different-individuals
• Reimer et al. 2014 (MIT AgeLab), fonturi umaniste și citirea dintr-o privire: https://dspace.mit.edu/handle/1721.1/96509
• Sawyer et al. 2020, comparația a opt fonturi fără serife: https://readabilitymatters.org/articles/the-great-typography-bake-off
• Zorzi et al. 2012, spațierea și dislexia: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3396504
• Marinus et al. 2016, fontul Dyslexie: https://researchers.mq.edu.au/en/publications/a-special-font-for-people-with-dyslexia-does-it-work-and-if-so-wh/
• Galiano et al. 2023, Luciole: https://hal.univ-lyon2.fr/hal-04086507
• Braille Institute, Atkinson Hyperlegible: https://www.brailleinstitute.org/freefont/
• WCAG 2.2, criteriul 1.4.12 (spațierea textului): https://www.w3.org/WAI/WCAG22/Understanding/text-spacing.html
• Consiliul Europei, limbile minoritare în România: https://www.coe.int/en/web/european-charter-regional-or-minority-languages/-/minority-languages-in-romania-strong-support-in-education-but-the-population-threshold-for-the
• Comisia Europeană, biblioteca de componente ECL, tipografie: https://ec.europa.eu/component-library/ec/guidelines/typography/
• USWDS, tipografie: https://designsystem.digital.gov/components/typography/
• Danemarca, Det Fælles Designsystem: https://designsystem.dk/styleguide/typografi/fonte/
• Norvegia, Designsystemet: https://designsystemet.no/en/fundamentals/theme/typography; NAV Aksel: https://aksel.nav.no/grunnleggende/styling/typografi
• Finlanda, componentele Suomi.fi: https://github.com/vrk-kpa/suomifi-ui-components
• GOV.UK, fontul: https://design-system.service.gov.uk/styles/typeface/
• SGG, ghidul de identitate vizuală (2021): https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2021/09/ghid-identitate-vizuala_SIPOCA35_v2.pdf
• ROeID, ghidul de integrare: https://github.com/roeid-ro/integrare
• Istoria lui ș și ț pe calculator, de Michael Kaplan: https://archives.miloush.net/michkap/archive/2011/08/24/10199324.html
• Tribunalul din München, Google Fonts și GDPR: https://www.ra-plutte.de/lg-muenchen-dynamische-einbindung-google-web-fonts-ist-dsgvo/
• Chrome, memoria separată pe site-uri: https://developer.chrome.com/blog/http-cache-partitioning
• Licența OFL, întrebări frecvente: https://openfontlicense.org/ofl-faq/
• Fonturile, cu licențele lor: https://github.com/google/fonts

← Toate documentele de cercetare