Cum folosește Maior semnul de sub s și t în Dialogu (1819)
Numărătoare făcută pe coloana cu alfabet latin a Dialogului, după OCR. OCR-ul redă semnul lui Maior (jumătatea de lunulă) ca ș și ț. Cifrele sunt orientative: semnul poate fi omis sau adăugat greșit de OCR. Pentru citare, verifică imaginea paginii.
Cuvinte în coloana latină: circa 8,387.
| Semn | Apariții (cuvinte) | Cuvinte distincte |
|---|---|---|
| ș (s + semn) | 27 | 18 |
| ț (t + semn) | 127 | 77 |
| ç (c cu sedilă, [ț] din c latin) | 25 | 17 |
Cele mai frecvente cuvinte cu ș
și (8), mesteșugità (2), aședatu (2), tuș (1), mesteșugit (1), blaș (1), caștigá (1), griș (1), tatuș (1), oști (1), pașescu (1), șe (1), rușilor (1), coléșa (1), deșénțiatá (1), locașurile (1), inșelat (1), amuș (1)
Cele mai frecvente cuvinte cu ț
carțile (9), mulți (8), carți (6), alți (5), mulțime (5), toți (4), țéra (4), țesitura (3), ințelege (3), nemțesci (3), mulțimea (2), țénut (2), vițé (2), țerile (2), impérițéndu (2), parțile (2), țermuru (2), alții (2), amețéla (2), țesetura (2), vițe (1), țesiturei (1), desparțit (1), invetiaților (1), invețiaua (1), invețiatii (1), intețì (1), amuțì (1), rțile (1), țesut (1), țote (1), pațì (1), pațescu (1), pațea (1), ințeleptii (1), invețiatori (1), invéțiacei (1), cetațile (1), vițea (1), țên (1)
Cele mai frecvente cuvinte cu ç
puçin (6), façia (3), çigan (2), pç (1), veçi (1), façié (1), façie (1), puçine (1), insoçitu (1), faç (1), insoçire (1), çiganii (1), çiganu (1), çigani (1), puçini (1), peliçia (1), locçui (1)
Ce se vede (verificat parțial pe imagine)
- [ș] înainte de i rămâne aproape mereu nemarcat. Conjuncția apare de 295 de ori ca si și doar de 8 ori ca și. Cele 8 sunt mixte:
- la p. 54 (PDF 67) semnul de semilună e real: „Pe Români şi numele, si”, primul cu semn, al doilea fără;
- la p. 65 (PDF 78), sì cu accent grav a fost citit greșit de OCR ca și. Asta corespunde regulii din § 17: înaintea unui i „clar”, s se citește [ș] fără semn.
- ș în general e rar (27 de apariții), ț e frecvent (127 de apariții, 77 de cuvinte). Semnul de sub t apare și înainte de i, dar nu consecvent: E exact ce spune Maior în § 18: t „saepe subnotatur”, adică adesea, nu întotdeauna.
Cu semn Fără semn mulți 7 multi 1 carți 7 carti 3 carțile 8 cartile 6 alți 5 alti 1 toți 4 toti 6 - ç (25 de apariții) marchează [ț] acolo unde latina are c: puçin, façia, peliçia. E distincția etimologică ţ/ç din § 18, aplicată în practică. Apare și în çigan, unde etimonul nu e un c latin.
Pe scurt: în 1819, semnul de dedesubt e o unealtă de lectură folosită după nevoie, nu încă o literă obligatorie. Maior îl pune mai des sub t decât sub s, rar înainte de i și alternează formele chiar în același text. Abia Academia, în 1880, va cere „totdéuna ş și ţ”.